Editarea în sistem închis
În general, alegerea pentru publicare a unei cărţi în România este o activitate care se dovedeşte o decizie de urmărire şi vânare a topurilor şi premiilor internaţionale, de selecţie subiectivă a câtorva persoane (coordonatorii de colecţii) şi de decizie cu uşile închise, în cel mai mare secret, cu speranţa că aceasta va ajunge la segmentul de piaţă vizat. Iar publicarea scriitorilor români este mai mult o chestiune de imagine.
În plus, o editură tradiţională trebuie să se străduiască în mod constant să anticipeze gustul schimbător al pieţei, dar trebuie să facă acest lucru mereu cu aceiaşi oameni care iau decizii. La un punct, o editură tradiţională se va descoperi în afara pieţei şi lipsită de resursele şi viziunea necesare pentru a se putea adapta schimbărilor. Se poate transforma pe sine şi îşi poate schimba echipa de decizie, dar sunt riscuri mari implicate. Şi, ca în mai toate sistemele instituţionalizate, o asemenea organizaţie va avea o aversiune împotriva riscului.

Sistemul de editare virtuală pe care vi-l propunem face un upgrade sistemului editorial clasic: decizia de publicare este luată chiar de către consumatorul nişei de piaţă a unei cărţi. A oricărei cărţi. În această etapă de aplicare a conceptului, decizia de publicare este luată prin vot uninominal în cadrul Grupului de Editare Virtuală.

De ce această alternativă? Şi, mai ales, cum este posibilă o astfel de soluţie? În condiţiile în care e-Reader-ele câştigă tot mai mult teren, mai există suficienţi cititori de carte pe hârtie încât să îşi dorească să participe la editarea unei anume cărţi?